Viața veșnicã începe pe pãmânt

Viața veșnicã începe încã de pe pãmânt, primindu-l pe Dumnezeu și lãsându-l sã ne cãlãuzeascã, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea în ziua de luni, 3 noiembrie 2008, prezidând celebrarea euharisticã de pomenire a pãstorilor Bisericii decedați în cursul anului. În predica sa, Papa i-a amintit "cu multã afecțiune" pe Cardinalii Stephen Fumio Hamao, Alfons Maria Stickler, Aloisio Lorscheider, Peter Porekuu Dery, Adolfo Antonio Suarez Rivera, Ernesto Corripio Ahumada, Alfonso Lopez Trujillo, Bernardin Gantin, Antonio Innocenti și Antonio Jose Gonzalez Zumarraga, și pe "fiecare dintre Arhiepiscopii și Episcopii care în ultimele douãsprezece luni au trecut din aceastã lume în Casa Tatãlui".

"Noi îi considerãm și îi simțim vii în Dumnezeul celor vii", a declarat el, explicând mai apoi: "Dacã Domnul cheamã la El un om drept înainte de vreme este pentru cã are cu el un plan necunoscut nouã". De aceea, "moartea prematurã a unei persoane dragi nouã devine o invitație la a nu ne complace în a trãi în mod mediocru, ci a tinde cât mai repede spre plinãtatea vieții". Potrivit Pontifului, "lumea îl considerã norocos pe cel care trãiește mult, dar Dumnezeu, mai mult decât la vârstã, privește la dreptatea inimii. Lumea acordã importanțã `înțelepților` și `învãțaților`, în timp ce pentru Dumnezeu favoriți sunt `cei mici`". De aici derivã o învãțãturã generalã, despre existența a "douã dimensiuni ale realitãții: una mai profundã, adevãratã și veșnicã, alta marcatã de limite, de provizorat și de aparențe".

"Viața adevãratã, viața veșnicã începe deja în aceastã lume, în mijlocul încercãrilor istoriei; viața veșnicã începe în mãsura în care ne deschidem fațã de misterul lui Dumnezeu și îl primim în mijlocul nostru". Dumnezeu, a subliniat Papa, "este înțelepciunea adevãratã care nu îmbãtrânește, este bogãția autenticã ce nu se stricã, este fericirea la care aspirã în profunzime inima oricãrui om", și acest adevãr "își gãsește împlinire în existența și învãțãtura lui Isus". În perspectiva înțelepciunii evanghelice, "moartea însãși este purtãtoare a unei învãțãturi mântuitoare, deoarece ne constrânge sã privim în fațã realitatea; ne îndeamnã sã recunoaștem vremelnicia a ceea ce pare mare și puternic în ochii lumii".

Cardinalii și Episcopii defuncți, a observat Papa, "au trecut de la moarte la viațã pentru cã l-au ales pe Cristos, au primit jugul blând și s-au consacrat în slujirea fraților". "De aceea, dacã mai au încã de ispãșit partea lor de pedeapsã datoratã fragilitãții umane - care ne marcheazã pe toți, ajutându-ne sã rãmânem umili -, fidelitatea fațã de Cristos le permite sã intre în libertatea fiilor lui Dumnezeu". "Acum ne e drag sã ne gândim la ei în compania sfinților, ușurați în sfârșit de amãrãciunea acestei vieți". "Sã ne rugãm pentru ca noi, peregrini pe pãmânt, sã avem ochii și inima mereu orientate spre scopul ultim cãtre care tânjim, Casa Tatãlui, Cerul", a concluzionat el.