Diferențele de datã ar putea sã fie depãșite și grație celor mai bune instrumente astronomice

Un Paște comun este posibil. E suficient sã ne întoarcem la Niceea

de Eleuterio F. Fortino

Creștinii nu celebreazã toți Paștele la aceeași datã. și anul acesta, în timp ce creștinii din Occident, catolici și protestanți, l-au celebrat la 12 aprilie, orientalii îl sãrbãtoresc dupã o sãptãmânã. În Occident și în Orient pentru calcularea zilei de Paște se folosesc douã calendare diferite: respectiv cel gregorian și cel iulian. Unii ani, datoritã unei coincidențe de calcule, Paștele cade în aceeași zi, alteori cel oriental este mai târziu, chiar și la distanțã de o lunã. Desigur, noi toți creștinii credem cã Isus Cristos "a înviat a treia zi". și acesta este faptul decisiv, important, care caracterizeazã credința creștinã. Totuși diferențierea celebrãrii este o anomalie gravã pentru mãrturia creștinã în lume.

În Occident, în secolul al XVI-lea a fost constatatã o neconcordanțã între realitatea astronomicã și calculul calendarului folosit, care provenea de la Iulius Cezar și de aceea este numit iulian. Pe baza deciziilor Conciliului din Trento, papa Grigore al XIII-lea a cerut un studiu pentru corectarea calendarului Congregației întemeiatã pentru asta și prezidatã de cardinalul calabrez Guglielmo Sirleto. Acesta a consultat astronomi de faimã sigurã. Dupã zece ani de cercetare, astronomul Luigi Giglio, calabrez și el, a prezentat rezultatele.

Pentru a se pune la pas cu timpul astronomic era necesar sã se recupereze zece zile. Grigore al XIII-lea, la 24 februarie 1582, a dat bula Inter gravissimas cu intrare în vigoare în luna octombrie. S-a deschis o rețea diplomaticã de contacte cu statele și cu Bisericile pentru acceptarea noului calendar. Dupã o fazã promițãtoare cu Patriarhia ecumenicã, aceste contacte au eșuat și datoritã unei intervenții puternice a autoritãților otomane, care probabil cã vedea în eventualul acord o apropiere a Bisericii Ortodoxe de Occident, deci o amenințare pentru același imperiu (cf. Vittorio Peri, Due date. Un'unica Pasqua, Milano 1967).

Reforma lui Grigore al XIII-lea a fost acceptatã de țãrile din Europa occidentalã care au introdus-o în America, Asia și Africa. Dupã aceea, au aderat la ea și statele din țãrile Europei orientale. Însã între creștinii din Occident care au acceptat reforma și Bisericile din Orient s-a stabilit o diversitate care încã mai dureazã. Astãzi calendarul iulian are treisprezece zile de întârziere fațã de cel gregorian.

Diversitatea provine de la potrivirea sau nepotrivirea calendarului cu realitatea astronomicã. Însã principiul pentru a stabili Paștele este identic pentru toți. și provine de la primul Conciliu ecumenic din Niceea (325). Acel conciliu fusese convocat de împãratul Constantin pentru a aduce pacea în imperiu, tulburat de controversa arianã și de divergența cu privire la data Paștelui dintre creștinii din Orient și din Occident. Decizia luatã era cã toți vor trebui sã celebreze Paștele "la data romanilor și a alexandrinilor". Datoritã importanței, și culturale și științifice, pe care o avea orașul Alexandria, Biserica din acest oraș a primit sarcina sã determine și sã comunice tuturor Bisericilor data Paștelui în fiecare an. Principiul apãrut este ca Paștele sã se celebreze în prima duminicã dupã luna plinã de dupã echinocțiul de primãvarã (cf. I. Ortiz De Urbina, Nicée et Constantinople, Paris 1963).

Acest principiu identic aplicat la calendarul iulian și la cel gregorian determinã diferența pentru data Paștelui existentã între "orientali" și "occidentali". Acest ultim termen îi cuprinde pe catolicii latini, pe protestanți și câteva comunitãți catolice orientale, cum ar fi italo-albanezii. Biserica Ortodoxã din Finlanda și armenii ortodocși, la rândul lor, au decis sã celebreze Paștele la data occidentalã, în timp ce catolicii latini din țãri cu majoritate ortodoxã, cum ar fi Grecia, celebreazã Paștele la data ortodocșilor. Acestea sunt soluții pragmatice pentru a celebra împreunã Paștele în unul și același loc. Oricum, rãmâne faptul cã în configurarea generalã, orientalii și occidentalii celebreazã Paștele la date diferite. Dezacordul este obișnuit și din când în când apar inițiative pentru unificare.

Într-o enciclicã din anul 1920, patriarhul ecumenic de Constantinopol ridica problema anomaliei datei Paștelui. În anul 1923, patriarhul Melețiu al IV-lea convoca la Istanbul o Comisie interortodoxã. Ea s-a reunit la 24 februarie și a dat naștere unei calculãri actualizate care aproape coincide cu calcului gregorian. Însã aceastã inițiativã a avut o soartã nefericitã. Pentru a menține data Paștelui comunã pentru toatã ortodoxia s-a confirmat, pentru Paște, calendarul iulian. Deci nu se rezolva problema. Pentru restul anului, numai Bisericile din Constantinopol, Grecia, România și Cipru au asumat noua calculare. Dupã aceea, au aderat la ea Patriarhiile din Alexandria, Antiohia și Bulgaria, dar nu și Bisericile rusã, sârbã, și din Ierusalim și Athos.

Pentru acest motiv, chiar între ortodocși, Crãciunul nu se celebreazã în aceeași zi în Rusia și în Grecia, în Serbia și în România, și chiar pe Muntele Athos și în Grecia. Mai mult, în Bisericile care au acceptat noul calendar (Grecia, România) s-au despãrțit de Biserica oficialã niște grupuri cu episcopi și cler. Sunt așa-numiții "dupã calendarul vechi", sau paleoimerologiți, care se denumesc "ortodocși autentici". Astãzi, când ortodocșii vorbesc despre "motive pastorale", care îngreuneazã ajungerea la o decizie cu privire la data Paștelui, se referã tocmai la aceastã situație.

Conciliul al II-lea din Vatican a dat douã dispoziții de tip programatic pentru celebrarea comunã a Paștelui. Prima se referã la o datã "fixã", indicație complet nouã. "Conciliu nu se opune ca sãrbãtoarea Paștelui sã fie fixatã într-o duminicã anume în Calendarul gregorian, cu asentimentul celor interesați, mai ales al fraților despãrțiți de comuniunea cu Scaunul Apostolic" (Sacrosanctum Concilium, Anexã). Acestei propuneri și-au manifestat asentimentul "occidentalii". "Orientalii" s-au arãtat foarte reticenți. Este un principiu diferit de cel de la Niceea.

A doua indicație provizorie este datã pentru timpul care precede un acord definitiv cu privire la data comunã a Paștelui. "Pânã se va ajunge la doritul consens între toți creștinii în privința fixãrii unei zile unice în care toți sã celebreze sãrbãtoarea Paștelui, între timp, pentru a promova unitatea dintre creștinii aflați în aceeași regiune sau națiune, Patriarhii sau autoritãțile locale bisericești supreme au dreptul de a conveni, prin consens unanim și ascultând pãrerile celor interesați, asupra celebrãrii Paștelui în aceeași duminicã" (Orientalium Ecclesiarum, 20). Aceastã orientare a avut o anumitã influențã. Unele comunitãți catolice latine s-au adaptat la data majoritãții ortodoxe. Așa cum s-a amintit, e vorba de catolicii latini din Grecia, de latinii din Etiopia, de cei din Egipt.

Studierea problemei rãmâne în agendele Bisericii Catolice, a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (CEK) și a Bisericilor ortodoxe. Dupã diferite inițiative (scrisoarea Papei adresatã conducãtorilor de Biserici, participarea la inițiativele altor Biserici și ale altor organisme ecumenice), care s-au dovedit fãrã incidențã practicã, Biserica Catolicã, în linia deciziei luatã de Conciliul al II-lea din Vatican, a restudiat problema în anul 1975. Consultarea organismelor din Curia Romanã se încheia cu un acord cu privire la posibilitatea de a cãuta soluția "pentru o datã fixã a Paștelui care ar trebui sã fie o duminicã din luna aprilie, de preferințã a doua". Dupã aceea, aceastã propunere s-a precizat pentru "duminica ce urmeazã dupã a doua sâmbãtã din luna aprilie". Propunerea fãcutã celorlalți creștini avea acordul "occidentalilor", dar nu al "orientalilor". Numai Biserica din România a luat prin decizie sinodalã orientarea pentru o datã fixã. Oricum, Biserica Catolicã a continuat sã trateze problema.

Prima conferințã panortodoxã de la Rodi (1961) a inserat în programul pregãtirii Conciliului Bisericilor ortodoxe tema calendarului, care conține și problema Paștelui. Secretariatul pentru pregãtirea conciliului a organizat studii la nivel înalt. În anul 1977 (28 iunie - 3 iulie) a promovat la Chambésy (Geneva) o întâlnire inter-ortodoxã de episcopi și de specialiști cu prezența a trei observatori: pentru Biserica Catolicã, pentru Consiliul Ecumenic al Bisericilor și pentru Comuniunea Anglicanã. Cel care scrie era observatorul pentru partea catolicã. Teologul Lukas Vischer pentru Consiliul Ecumenic al Bisericilor. S-a studiat întreaga problematicã, dar în mod deosebit implicațiile pastorale pentru Bisericile Ortodoxe.

În anul 1979 (la 3 februarie) s-au confruntat studiile astronomilor consultați, care aparțineau diferitelor instituții științifice (academia sovieticã de științe, institutul astronomic din Heidelberg, observatorul din Geneva, laboratorul astronomic de la universitatea din Atena). Desigur, aceste studii arãtau "întârzierea" calendarului iulian și exigența unei reforme. Toate actele sunt publicate (cf. Synodica, V, Chambésy-Genève 1981, pag. 7-149).

În anul 1982 (3-12 septembrie) a doua conferințã panortodoxã preconciliarã lua la cunoștințã despre studiile fãcute și despre inexactitatea calendarului. Totuși - afirma ea - "în situația actualã, poporul credincios al lui Dumnezeu nu este pregãtit sau, mãcar, nu a fost suficient informat pentru a aborda și a accepta o schimbare în problema determinãrii datei Paștelui".

Consiliul Ecumenic al Bisericilor a organizat diferitã consultãri cu privire la aceastã temã și a fãcut, pe lângã Bisericile care fac parte din el, o amplã cercetare ale cãrei rezultate au fost studiate într-o reuniune de specialiști în martie 1970 la care au participat ortodocși, anglicani, protestanți și catolici. Consultarea se orienta spre diferite posibilitãți pe care Bisericile ar trebui sã le examineze: menținerea principiului de la Niceea - "folosind din punct de vedere astronomic date precise" și "concordând în privința unui loc fix pentru calcularea acestei date" (s-a sugerat Ierusalimul) - sau celebrarea Paștelui într-o duminicã din luna aprilie (s-a indicat duminica ce urmeazã dupã a doua sâmbãtã din aprilie, adicã între 9 și 15 aprilie).

Comitetul central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (1971) a încredințat Comisiei Credințã și Constituție sã urmãreascã problema. Cea mai recentã consultare a avut loc în Siria, la Aleppo, între 5 și 10 martie 1997, organizatã chiar de aceastã comisie. S-a concluzionat cu trei recomandãri pentru soluționarea datei Paștelui: menținerea principiului de la Niceea; calcularea în mod științific a datelor astronomice; folosirea ca punct de referințã pentru calculare meridianul din Ierusalim. Aceastã orientare tradiționalã conține exigența nouã a unei calculãri astronomice actualizate din punct de vedere științific.

Dacã recomandãrile acestei ultime consultãri ar fi fost luate în considerare, și aplicate, ar rezulta soluția tradiționalã și modernã în același timp. Ar exista toate elementele necesare: celebrarea într-o duminicã din partea tuturor creștinilor, aderarea la "principiul" de la Niceea și cât privește exigența preciziei astronomice. În acel timp s-a cerut Bisericii din Alexandria sã determine data Paștelui tocmai datoritã competenței științifice. Ortodocșii înțeleg toate acestea. și totuși, ei nu vãd posibilã deocamdatã schimbarea calendarului, "din motive pastorale". Pe de altã parte, problema datei Paștelui este cuprinsã în programul prospectatului Conciliu al Bisericilor ortodoxe. Problema rãmâne deschisã și anomalia persistã.

(Dupã L'Osservatore Romano, 18 aprilie 2009)

Traducere de pr. Mihai Pãtrașcu