Retragerea Papei Benedict al XVI-lea: ascultare faţă de Cuvântul lui Dumnezeu

Luni, 11 februarie 2013, la amiază, Papa Benedict al XVI-lea şi-a anunţat demisia, care va deveni efectivă la sfârşitul lunii, 28 februarie, de la 8PM. Lumea întreagă se străduieşte să înţeleagă acest anunţ-surpriză, iar întrebarea pe buzele tuturor este: “De ce a luat Papa decizia acestui neobişnuit pas de retragere din funcţia de cap (văzut) al Bisericii Catolice?”, citim într-un material al Radio Vatican, de pe News.va.

Iată materialul semnat de Philippa Hitchen: Declaraţia demisiei, citită de Papa în latină, invocă clar faptul că “vârsta înaintată” şi puterea minţii şi a trupului în declin “nu mai sunt potrivite pentru o exercitare adecvată a ministerului petrin”. Papa Benedict al XVI-lea a făcut aluzie la posibilitatea demisiei sale în cartea “Lumina lumii”, în seria de răspunsuri date întrebărilor puse de jurnalistul german Peter Seewald, în 2010. Dar indicii suplimentare despre motivele din spatele gestului Papei pot fi citite privind înapoi, la discursurile şi predicile pe care le-a ţinut de la începutul pontificatului, în aprilie 2005.

În discursul către Colegiul Cardinalilor, din 22 aprilie 2005, la trei zile după alegerea sa, Papa a vorbit clar despre faptul că este “conştient de limitele mele personale şi de abilităţile mele limitate”. Cu toate acestea, şi-a descris atitudinea ca una de dedicare interioară, vorbind despre sarcina ce îl aştepta ca despre “o slujire ce trebuie adusă cu simplitate şi disponibilitate, imitându-l pe Învăţătorul şi Domnul nostru, care nu a venit să fie slujit ci să slujească”. În ziua următoare, după celebrarea Liturghiei cu Cardinalii în Capela Sixtină, Papa a vorbit despre enorma “greutate a responsabilităţii aşezate pe sărmanii mei umeri”, cerând Domnului “să compenseze limitele mele, ca să pot să fiu un Păstor curajos şi fidel al turmei Sale”.

În predica de la Liturghia de început a pontificatului său, din 24 aprilie 2005, Papa vorbea din nou despre sine însuşi ca fiind “slujitorul neputincios al lui Dumnezeu”, care îşi asumă “această sarcină enormă, care depăşeşte cu adevărat întreaga capacitate umană”. Iar la 7 mai, luând în posesie ca Episcop de Roma Bazilica San Giovanni in Laterano, Papa Benedict a subliniat că “acela care este titularul ministerului petrin trebuie să fie conştient că este un om fragil şi slab – aşa cum sunt fragile şi slabe propriile sale puteri – având în mod constant nevoie de purificare şi de convertire”. Papa, continua el, “nu este un suveran absolut, ale cărui gândire şi voinţă sunt lege. Dimpotrivă: ministerul Papei este garanţia ascultării faţă de Cristos şi faţă de Cuvântul Său”.

Ca preşedinte al Biroului de Presă al Vaticanului, pr. Federico Lombardi a subliniat luni în faţa jurnaliştilor că decizia luată de Joseph Ratzinger este rodul nu al unor presiuni exterioare ci al dorinţei de a rămâne ascultător faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, pe care doreşte să continue să îl slujească “printr-o viaţă dedicată rugăciunii” şi meditaţiei.

Sursa: catholica.ro